prisoner of the road

Ar trebui să fiu nervoasă pe mine.... dar nu sunt. M-am săturat să mă enervez pe propria persoană. La naiba, dacă eu mă enervez pe mine, atunci ce așteptări să mai am de la ceilalți?
De fapt, fără așteptări. E  cel mai bine.
Ăsta este cel mai bun sfat pe care îl pot da vreodată, no expectations. They are no good, neither for the one expecting, neither for the one who's expected to... - parcă m-aș referi la cartea lui Charles Dickens ”Great expectations”, dar dacă privim în esență, cam am dreptate. I hate expectations. Don't expect anything from me, ever. I will disappoint you.

... dar sunt dramatică fără niciun motiv anume, to tell the truth.



Well... am început să visez tot felul de prostii.
Și acum mi-am amintit de un vis pe care l-am avut multă vreme și l-am pierdut pe drum. Nu știu cum am reușit, dar l-am regăsit aseară când nu puteam să dorm și mi-am petrecut toată noaptea gândindu-mă la chestii întâmplătoare și amintindu-mi lucruri îndepărtate, ce s-au întâmplat acum prea multă vreme pentru a mai fi constante.
Așa mi-am amintit și de dorința pe care o aveam de a-mi printa tot ceea ce am scris până acum: povestioare scurte, O trecem pe feminin, Legături puternice și probabil și mica-povestioară Întinderi pustii pe care aș integra-o în aceeași carte cu povestioarele scurte... - da, pentru un ”outsider”, toate acestea sunt prostii. Pentru mine, însă, sunt un ”goal”. Și acum nu vorbesc de a mă publica - sunt doar lucruri, povești pe care le-am scris până să împlinesc 19 ani - damn, da, îi împlinesc în Ianuarie  Februarie  Martie    Aprilie - presupun că nu mai e mult. Aș vrea să mi le printez pe toate sub forma unor cărți și să mi le pun în biblioteca personală, să fiu sigură că le voi avea toată viața și că mă voi uita peste ele, alături de toate basmele și prostioarele pe care le-am scris de mână când eram mai mică. Ăsta ar fi un lucru tare frumos de făcut. Aș vrea să îmi îndeplinesc dorința această. It would make me very happy, indeed.


On the other hand, dreams are made to be fulfilled... and you never know.
You never know, that's what Mother told me the other day.
”You never know, Ramona, you never know...”