another useless day 2

Te simți altfel după un pahar de vin - asta-mi amintește de-o replică penibilă a unui personaj penibil.
Mă simt și eu destul de penibilă astăzi pentru toate aerele pe care mi le dau câteodată. Adevărul e că nu știu nimic - câteodată uit asta și e greșit, nu? să pretinzi că știi ceva când nu știi nimic. Nu degeaba l-am citat pe Socrate pe pagina mea de blog.
Dar așa sunt eu. Îmi uit propriile principii - le uit, uit ceea ce cred. Câteodată, mi-aș dori să nu fiu așa, dar parcă tot Socrate, printre alții, a spus că trebuie să ne mulțumim cu ceea ce avem. Sau poate că nu a spus-o el. Au spus-o prea mulți pentru a mai știi exact de unde a pornit...

the wind
is blowing
black acres

..................

mă-ntreb ce-am făcut cu voința de-acum două zile.
dar rog blogosfera să mă scuze, sunt amețită și total întâmplătoare și contradictorie și naivă și... până la urmă, sunt ceea ce sunt și nu vreau să schimb asta

.......................
ce e ironic este faptul că starea mea nu este provocată de el. Există, desigur - greșeala îndrăgostiților răniți, ce se despart și încep să vorbească despre ex-ul la trecut: A fost, a făcut. Adevărul este că biata persoană Este și Face, dar ce ne mai interesează? e greu să vorbești la prezent despre cineva cu care nu ai nicio legătură, care nici nu te interesează în fapt mai mult decât orice altă persoană, în genere. La acest stadiu am ajuns și eu.

Micuța mea stare depresivă și off record se datorează statului (prea mult) acasă și neputința, sau mai degrabă refuzul, de a ieși afară - cred că îmi lipsește compania ”fizică” a altor persoane - a nu se înțelege nimic pervers din asta, vă rog frumos. Nu vreau școală, of course I don't, mi-e silă de faptul că trebuie să mă apuc iar de învățat și de fapt nu am chef decât să lenevesc, să pierd vremea, SĂ SCRIU și SĂ CITESC  - ceea ce am și făcut în ultimele zile: piese de teatru, Contele de Monte Cristo, scris la RPG și scris o poveste de 5 capitole numită Întinderi pustii, pe care poate o să v-o prezint vreodată, după ce postez toate capitole pe anime-empire.... bla-bla-bla.


............................
am momente când încep să râd fără motive și momente când sunt atât de fericită încât încep să mă întreb ce am... dar dacă ați citi Contele de Monte Cristo cu aceeași stare de nebunie cu care o fac și eu, poate că m-ați înțelege.
Sunt la volumul 3. Pagina 250. E cea mai bună lectură de până acum.
....și totuși.... da, și totuși!