what I'm doing

 

mă bucur că am luat vacanţă. Nu ştiu dacă aveam neapărat nevoie de asta şi nici nu îmi pasă foarte tare. De abia aştept ziua de Crăciun, chiar dacă nu fac nimic deosebit, doar îmi petrec ziua alături de familia mea şi mănânc tot felul de chestii ( a se citi dulciuri ) şi stau şi mă uit la televizor la programe de Crăciun cam toată ziua. I don't know. I like it.

Nu îmi place Crăciunul mai mult decât alte perioade din an, nu în mod deosebit vreau să spun. Îl iau ca atare. E Crăciunul. E frumos. E magic, in a way or another. Plin de cadouri şi mâncare tradiţională şi familie şi colinde şi filme de Crăciun şi chestii de Crăciun şi brad şi bomboane de ciocolată şi ciocolată în genere şi turtă dulce şi sărmăluţe cu mămăliguţă şi... oh, Doamne. I know what I'm talking about and I fucking love it. Îmi place Crăciunul, da, and it's a good way to chill around. Plus că a şi nins puţin, ceea ce îi dă un aspect şi mai... simpatic, să zic aşa. Deşi nu cred că ţine puţina zăpadă aşezată pe jos până duminică. But you never know. It's Christmas after all.

Am terminat cu şcoala pe semestrul acesta şi... well, pe semestrul II cred că nici nu o să mai existe, în sensul de motiv de stres. Pentru că o să fie panica, panica, panica de dinainte de bac. Asta pentru mine şi cei din generaţia mea, desigur. Or you never know. Am realizat că-s multe chestii pe care nu le ştiu şi se presupunea că trebuie să le ştiu and that kind of sucks. Anyway, m-oi descurca eu. I guess. I hope. I... whatever. O să intru curând în panica examenului de bac. Dar o să rezerv aceste sentimente pline de turbulenţe emoţionale pe după vacanţă, când o să ajung iar în oraş, o să stau pe aici, o să învăţ, o să merg la şcoală şi o să îl aud pe domnul diriginte cum ne ţine morală ( că bine face, I suppose ) şi o să îi ascult şi pe ceilalţi domni profesori cum ne aduc aminte, cu cea mai mare tandreţe, de faptul că avem bac şi trebuie să învăţăm. Daaa, de abia aştept. Not. So am de gând să profit, oarecum, de această vacanţă. It's going to be good. I hope. I don't know.

Nu am mai citit ceva de o săptămână înteagă. Nici nu ştiu când a fost ultima dată când am stat o săptămână întreagă fără să citesc absolut nimic. În primul rând, nu am avut cine-ştie-ce chef şi în al doilea rând, când am avut chef, nu am avut ce să citesc. Deloc. How's that even possible? I don't know. But it is. De abia aştept să ajung acasă la mine şi să am ce să citesc şi să... well I don't know what.
Să primesc colindătorii. Dar nu aştept chiar cu cel mai mare entuziasm... şi totuşi, nu-i atât de rău - DAR TOT MI-AR PLĂCEA SĂ CÂNTE ALTCEVA, NU ACELAŞI 'BUNĂ SEARA LA AJUN' - but I guess it's okay.

Acasă mă aşteaptă Contele de Monte Cristo, dar nu ştiu dacă să mă apuc acum de el, sau după Anul Nou. Aceasta este o mare-mare-mare problemă.

Şi la naiba, life's difficult. Ce bine era când eram copii şi nu ne gândeam că băi, dau bac, trebuie să intru la facultate, să ajung în Bucureşti, să îmi iau un job, să fac - să nu ştiu ce şi realizezi - fuck, că nu mai eşti copil şi că ai o oarecare responsabilitate. Da, ştiu că e ciudat să auzi asta de la o persoană de 18 ani. Sau poate că nu. Cam pe acum încep grijile. And a lot of them. Şi ne dăm seama, practic, că de acum încep cu adevărat dificultăţile noastre. Fuck 'em. But you can't fuck them, you have to face them.
Asta e, până atunci, să ne bucurăm totuşi de vacanţa aceasta - cred.

*smiles*

toate cele bune :)