the beatles

nu cred că am iubit vreodată o trupă atât de tare precum iubesc The Beatles.
Aș asculta la nesfârșit I saw her standing there și nu m-aș sătura în veci, în vecii vecilor. Și nu doar asta, ci și I wanna hold your hand și Michelle și Let it be și Yesterday și And I love her și Norwegian Wood și Hard Day's Night și She loves you și Twist and Shout și I'm a loser și... ah, doamne, toate celelalte pe care le-am ascultat vreodată. Le IUBESC. Iubesc The Beatles. IUBESC THE BEATLES. Da, I adore them.

Pur și simplu nu există termen de comparație pentru ceea ce simt eu când ascult vreo melodie de la ei și nu îmi pot descrie stările de spirit, diverse, variate, multiplicate pe care le resimt atunci când sunt curpinsă de mrejele melodiilor și versurilor lor. Uneori, aș putea să îmi descriu o anumită stare de spirit tocmai prin menționarea unui cântec de-al lor. În așa manieră și-au pus amprenta asupra mea.
Nu știu ce s-a întâmplat și cred că de fapt azi mi-am dat seama cât îi iubesc și-mi cântă noaptea, în vis, I saw her standing there și mă topesc în versuri, în voce, în cântec, în melodia în sine și mă gândesc cum e posibil ca o melodie să transmită atât de multe, cum e posibil ca niște cântece să mă mutileze în așa manieră, cum e posibil să simt muzica într-o asemenea manieră, eu care sunt afonă și cum am reușit oare să fiu atât de înnebunită de/după The Beatles?

Nu știu cum e posibil și nici nu știu ce rost are acest post.
Poate niciunul.
Dar să ridicăm un pahar imaginar pentru The Beatles and let's say... Cheers!
because they are brilliant, because they are great and gorgeous and touching and they make me feel happy and sad all the same, sometimes and they make me feel good and happy and cheerful and full of feelings and  The Beatles make me feel loved.
so, then, I love The Beatles.

Și dac-ar fi să aleg o melodie preferată de la ei, din toate pe care le ador, tot I saw her standing there ar fi.